ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre autodistrugere. [Var. zeghism s.n. / < engl. z(ero) e(conomic) g(rowth) – creștere economică nulă + -ism]. Vezi definitia »

FAUVÍSM s.n. Curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. [Pron. fo-vism, scris și fovism. / < fr. fauvisme]. Vezi definitia »

ECHIPROBABILÍSM s.n. Orientare probabilistă care susține că dintre două opinii morale una trebuie urmată, dacă este cel puțin la fel de probabilă ca și opinia contrară. (din fr. équiprobabilisme) Vezi definitia »

GENETÍSM s.n. Teorie psihologică potrivit căreia perceperea spațiului este rezultatul educației simțurilor. [< fr. génétisme]. Vezi definitia »

TEOPASCHISM [sursa? – CM] doctrina care consideră că moartea lui Hristos este răscumpărătoare pentru omenire. Vezi definitia »