CARBOXÍL, carboxili, s. m. (Chim.) Grupare funcțională monovalentă, caracteristică acizilor organici. – Din fr. carboxyle. Vezi definitia »

CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc]. Vezi definitia »

INCITÁBIL, -Ă adj. Care poate fi incitat. [Cf. fr. incitable]. Vezi definitia »

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. ♦ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable. Vezi definitia »

EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj.Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. Vezi definitia »