VOLNICÍE, volnicii, s. f. (Înv.) 1. Libertate, neatârnare, independență, autonomie. 2. Autorizație; încuviințare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizație. – Volnic + suf. -ie. Vezi definitia »

ODONTOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților. – Din fr. odontologie. Vezi definitia »

STROBOSCOPÍE s.f. Metodă de cercetare a mișcărilor periodice, constând în observarea lor la intervale de timp regulate. [Gen. -iei. / < fr. stroboscopie]. Vezi definitia »

périe (périi), s. f. – 1. Unealtă de uz casnic formată dintr-un suport pe care sînt fixate fire de păr, de sîrmă etc. – 2. Probă de tipar scoasă de mînă cu ajutorul unei perii. Sl. perije „penaj” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perină. – Der. peria, vb. (a curăța cu peria; Trans., a pieptăna; a linguși); perier, s. m. (vînzător, producător de perii); periuță, s. f. (perie mică; lingușitor); perietură, s. f. (faptul de a peria; lingușeală). Vezi definitia »

URETROGRAFÍE s.f. Radiografie a uretrei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. urétrographie, cf. gr. ourethra – uretră, graphein – a scrie]. Vezi definitia »