ștand³, s.n. sg. (reg.) 1. (în forma: ștoand) funcție, post. 2. (în loc. adj.) de ștand = (despre militari) în termen. Vezi definitia »

trând¹, trânji, s.m. (înv.) 1. hidropizie, dropică. 2. hemoroizi. 3. trinjoaică. Vezi definitia »

FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand. Vezi definitia »

LAVÁND, -Ă I. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis. II. s. f. 1. plantă perenă din familia labiatelor, cu frunze și flori odorante; levănțică. 2. parfum, esență de lavandă (1). 3. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, în contratipare. (< fr. lavande, it. lavanda) Vezi definitia »

BRIAND [briã], Aristide [1862-1932], om politic, diplomat și strălucit orator francez. Prim-min. (1902-1911, ian.-mart. 1913, 1915-1917, 1921-1922, 1925-1926, iul.-oct. 1929) și ministru de Externe în repetate rînduri. Unul dintre inițiatorii Conferinței de la Locarno (1925), al Pactului Kellogg-Briand (1928) și al proiectului creării blocului „Pan-Europa”, sub hegemonia Franței. Premiul Nobel pentru pace (1926). Vezi definitia »