STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, s. f. 1. Acțiunea de a străluci și rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; spec. iluminare produsă de un astru. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează un izvor de lumină, egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă a izvorului și proiecția ariei sale pe direcția de observație. 2. Fig. Fast, splendoare, frumusețe. ♦ Mărire, glorie. – V. străluci. Vezi definitia »

suplecáre s.f. (înv.) supunere. Vezi definitia »

GRESÁRE s.f. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; gresaj, ungere. [< gresa]. Vezi definitia »

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja. – V. aranja. Vezi definitia »

PROGRADÁRE s. f. 1. lărgire și înălțare a unei plaje prin acumulare de nisip. 2. transformare a solurilor de pădure sub influența vegetației sau a altor factori. (după fr. progradation) Vezi definitia »