Definita cuvantului incas
INCÁS, -Ă, incași, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un trib indian din America de Sud. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), privitor la incași. [Var.: ínca adj., incáș, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. incas, inca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu incas
PÁMPAS s.n. Câmpie întinsă din America de Sud, acoperită cu ierburi. [Pl. -uri, var. pampa s.n. / < fr., sp. pampa]. Vezi definitia »
ANTIATLAS (ATLAS ES-SARHÎR), masiv muntos cristalin în S Marocului. Lungime: c. 600 km. Alt. max.: 3.304 m (Djebel Siroua). Zăcăminte de min. de cobalt, nichel și aur. Vezi definitia »
ȘTRAS s. n. v. stras. Vezi definitia »
CHALCONDYLAS (CHALCOCONDYLAS) (c. 1430-1464 sau 1465), istoric bizantin. Lucrarea sa „Creșterea puterii turcești, căderea împărăției bizantine și alte istorii despre felurite țări și popoare”, care prezintă evenimentele dintre 1298 și 1463, cuprinde și informații privitoare la istoria României. Vezi definitia »
pripás (pripásuri), s. n. – 1. (Rar) Pui de animal. – 2. (În expresia de pripas) Fără stăpîn, rătăcitor, se spune mai ales despre animale; abandonat, părăsit. – Var. Banat, Trans., pripaș. Sl. pripasŭ „făt” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 211; Conev 68). – Der. pripăși, vb. (a adopta, a crește un copil abandonat; refl., a se adăposti, a se oploși; refl., a se stabili, a se fixa). Cf. Pintea, Cercetări istorice,, XIII, 155. Vezi definitia »