Definita cuvantului incesibil
INCESÍBIL, -Ă, incesibili, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care nu poate fi cedat. – Din fr. incessible.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu incesibil
valabil, -ă, valabili, -e adj. (d. oameni) înțelegător, de treabă. Vezi definitia »
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi]. Vezi definitia »
IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis. Vezi definitia »
PREDICÁBIL, -Ă adj. Care poate fi aplicat unui subiect. [Cf. fr. prédicable, lat. predicabilis]. Vezi definitia »
CIVÍL, -Ă, civili, -e, adj. Care privește pe cetățenii unui stat (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii) sau care aparține, este specific acestor cetățeni; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii), precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile statului. ◊ Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare. Drept civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convenite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. Ofițer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea infracțiunii. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoană îmbrăcată în haine obișnuite (și nu în haine militare sau preoțești); cetățean al unui stat, cu excepția militarilor și a preoților. [Var.: (înv. și pop.) țivíl, -ă adj.] – Din fr. civil, lat. civilis. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z