RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser. Vezi definitia »

REFUZÁ vb. I. 1. tr. A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ți s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunța la ceva. 2. intr. (Mar.; despre vânt) A se roti spre prora navei. [P.i. refúz. / < fr. refuser]. Vezi definitia »

DECOMUNIZÁ, decomunizéz, vb. I. Tranz. A înlătura, a desființa proprietatea comună; a privatiza. (< de¹- + comuniza) Vezi definitia »

MONOPOLIZÁ vb. I. tr. 1. A exercita un monopol. 2. (Fig.) A acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive într-o problemă etc. [< fr. monopoliser]. Vezi definitia »

RECOLONIZÁ vb. tr. a întări procesul de colonizare a unei țări, a unui teritoriu prin noi grupuri de populație. (< engl. recolonize) Vezi definitia »