ASIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei; garantare, încredințare. ♦ Obligație legală decurgând dintr-un contract prin care asiguratul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi datorită unor întâmplări independente de voința lui. [Pl. -rări. / < asigura]. Vezi definitia »

TRĂÍRE s. f. 1. Faptul de a trăi; viețuire. 2. Proces sufletesc, experiență sufletească (trăite cu intensitate). 3. Metodă metafizică de cunoaștere care pretinde că se poate ajunge la cunoașterea întregii realități pe baza experienței psihice subiective; totalitatea proceselor psihice care servesc ca mijloc de cunoaștere, ale acestei metode. – V. trăi. Vezi definitia »

TEHNOREDACTÁRE s.f. Pregătirea tehnică a unui manuscris, înainte de a începe operația de tipărire; tehnoredacție. [< tehnoredacta]. Vezi definitia »

FĂRÂMÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmáre s. f.] – V. fărâma. Vezi definitia »

MARUFLÁRE, maruflări, s. f. Acțiunea de a marufla. – V. marufla. Vezi definitia »