șclefeneáță, șclefenéțe, s.f. (reg.) bucată de lemn despicată dintr-un trunchi, lungă de un metru. Vezi definitia »

PERVITÍNĂ s. f. Substanță organică întrebuințată ca stimulent al sistemului nervos, pentru a face să dispară senzația de oboseală și de somn și pentru creșterea temporară a energiei și a puterii de muncă. – Din fr. pervitine, germ. Pervitin. Vezi definitia »

RETICULÍTĂ s.f. Inflamație a țesutului reticular. [< reticul + -ită]. Vezi definitia »

ACÚZĂ s. f. acuzare. (< it. accusa) Vezi definitia »

CEÁFĂ, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrășa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicală. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată. – Cf. alb. čafë. Vezi definitia »