ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret¹. – Șiret¹ + suf. -el. Vezi definitia »

INÉL, inéle, s. n. ~ 6. (Mat.) Mulțime de elemente închisă față de două operații binare, dintre care prima formează cu mulțimea dată un grup (3) comutativ, iar cea de-a doua este asociativă față de elementele mulțimii și distributivă în raport cu prima operație. [MW] Vezi definitia »

NEOCEREBÉL s. n. parte recentă filogenetic a cerebelului. (< neo- + cerebel) Vezi definitia »

mezél (mezéluri), s. n. – 1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing. – Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri). Vezi definitia »

MOLICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, molicei, -ele, adj. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui moale; molișor. – Moale + suf. -icel, -icea, -icică. Vezi definitia »