ștubícă, ștubíci, s.f. (reg.) lădiță în care se țin uneltele întrebuințate la ascuțitul coasei. Vezi definitia »

PRÁȘILĂ, prașile, s. f. (Pop.) Prășit¹. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu și alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite) Vezi definitia »

pigulitúră, pigulitúri, s.f. (înv. și reg.) migală, migăleală. Vezi definitia »

IMORTÉLĂ s. f. plantă erbacee cu frunze puține și flori mici, galbene sau roz-purpurii, care se poate păstra uscată mult timp. (< fr. immortelle) Vezi definitia »