secăturícă, secăturéle, s.f. (înv.) 1. (la pl.) fleacuri, nimicuri. 2. (fam.) licheluță. Vezi definitia »

DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite. Vezi definitia »

SPRINTENEÁLĂ, sprinteneli, s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate și ușurință în mișcări. – Sprinten + suf. -eală. Vezi definitia »

CLOÁCĂ s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș. 2. masă de apă murdară și fetidă. ◊ (fig.) loc rău famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca) Vezi definitia »

arínă s. f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniș, s. n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso). Vezi definitia »