CEMÉNT¹ s. n. 1. praf cu care se cementează piesele de oțel. ♦ ~ dentar = material în obturația cariilor și la fixarea unor proteze. 2. substanță la rădăcina dintelui. (< fr. cément) Vezi definitia »

AMENDAMÉNT s.n. 1. Îmbunătățire (a unei legi etc.) prin adăugiri care aduc modificări, completări etc. 2. Substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile. [< fr. amendement]. Vezi definitia »

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant. Vezi definitia »

INCOMODÁNT, -Ă, incomodanți, -te, adj. Supărător, jenant. – Din fr. incommodant. Vezi definitia »

VESTIMÉNT s.n. (latinism; mai ales la pl.) Îmbrăcăminte, veșmânt. [cf. it. vestimento, lat. vestimentum]. Vezi definitia »