DISONÁNT, -Ă adj. care sună neplăcut, care produce disonanță. (< fr. dissonant) Vezi definitia »

FLUORESCÉNT, -Ă, fluorescenți, -te, adj. Care prezintă fluorescență; bazat pe fluorescență. ◊ Tub fluorescent = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaze și vapori de mercur aflat într-un tub de sticlă. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescent. Vezi definitia »

STABILIZÁNT s.m. 1. Stabilizator. 2. Substanță care se adaugă explozivilor pentru a le asigura stabilitatea în timpul conservării lor. [Cf. fr. stabilisant]. Vezi definitia »

CONTRARIÁNT, -Ă adj. 1. care contrariază. 2. plictisitor, jenant. (< fr. contrariant) Vezi definitia »

DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant. Vezi definitia »