EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio]. Vezi definitia »

VINIFICÁȚIE, vinificații, s. f. Vinificare. – Din fr. vinification. Vezi definitia »

NEVRALGÍE, nevralgii, s. f. Durere (acută) localizată pe traiectul unui nerv. – Din fr. nevralgie. Vezi definitia »

MIRINGOPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a membranei timpanului. (< fr. myringoplastie) Vezi definitia »

HIPERFOLICULINÍE s. f. Secreție exagerată de foliculină. – Din fr. hyperfolliculinie. Vezi definitia »