LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus]. Vezi definitia »

a-și târî gazometrul expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte. Vezi definitia »

cunnilingusul Vezi definitia »

Singurul cuvant care te umple in gura Vezi definitia »

FUNÍCUL s.n. 1. Nume dat celor trei diviziuni principale ale măduvei spinării. ♦ Formație anatomică cu aspect de cordon. 2. (Bot.) Fir care leagă sămânța de pericarp și o nutrește în tinerețe. [< fr. funicule, cf. lat. funiculus – cordiță]. Vezi definitia »