Definita cuvantului incriminare
INCRIMINÁRE, incriminări, s. f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație. [Var.: încrimináre s. f.] – V. incrimina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu incriminare
NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui. Vezi definitia »
REIMPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a reimprima și rezultatul ei. [< reimprima]. Vezi definitia »
AGHESMUÍRE, aghesmuiri, s. f. Acțiunea de a (se) aghesmui. Vezi definitia »
INTERCÉDERE s.f. Acțiunea de a intercede. [< intercede]. Vezi definitia »
DESTUPÁRE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa și rezultatul ei. – V. destupa. Vezi definitia »