ANTIGÉN s. n. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi. (< fr. antigène) Vezi definitia »

HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène. Vezi definitia »

BETHELEN (IKTÁRI), familie de nobili maghiari din Transilvania. Mai important: Gabriel B., principe al Transilvaniei (1613-1629). A dus o politică de independență față de Habsburgi și față de Poartă Otomană, iar prin inițiativele sale din domeniul economic, administrativ, militar și cultural a reușit să facă din Transilvania un factor al politicii europene. A participat la Războiul de 30 de Ani de partea puterilor protestante. Vezi definitia »

OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène. Vezi definitia »

PELICULOGÉN, -Ă adj. (Despre materiale) Care are calitatea de a forma pelicule (1). // s.n.pl. Denumire generică pentru lacuri, vopsele, emailuri, capabile să formeze pelicule. [< fr. pelliculogène]. Vezi definitia »