POLIMERÍSM s. n. monstruozitate constând în existența de organe suplimentare. (< fr. polymérisme) Vezi definitia »

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. concepție după care universul, ființele, societatea etc. sunt supuse unui proces continuu de evoluție istorică. 2. ~ plat = concepție care reduce procesul istoric complex al evoluției la simple acumulări cantitative. 3. teoria lui Lamarck, Darwin ș. a. despre evoluția speciilor de plante și animale; transformism. (< fr. évolutionnisme) Vezi definitia »

CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit căreia în istoria Pămîntului, după lungi perioade de repaus, ar interveni revoluții explozive (cataclisme) ce schimbă radical înfățișarea planetei, distrugînd și lumea organică. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alți naturaliști (A.M. D’Orbigny, L. Élie de Beaumont ș.a.), care au stabilit chiar și numărul cataclismelor, urmate de „acte de creație” a speciilor. V. evoluționism (1). Vezi definitia »

LATIRÍSM s. n. intoxicație cu grăunțe de latir. (< fr. lathyrisme) Vezi definitia »

GASCONÍSM s. n. predispoziție (a francezilor) pentru fanfaronadă. ◊ locuțiune, pronunțare proprie gasconilor. (< fr. gasconisme) Vezi definitia »