OTÁRIE s. f. mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, asemănător cu foca, dar cu pavilioane la urechi și cu membre mai lungi care îi permit deplasarea cu ușurință pe uscat. (< fr. otarie) Vezi definitia »

JANDARMERÍE s.f. Poliție militară. [Gen. -iei. / cf. fr. gendarmerie]. Vezi definitia »

COROLOGÍE s. f. 1. studiu al distribuției în spațiu a obiectelor, a organismelor. 2. metodă de cercetare care studiază răspândirea elementelor unei culturi istorice într-o anumită zonă geografică. (< fr. chorologie) Vezi definitia »

ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; ticăloșie. – Fr. abjection (lat. lit. abjectio, -onis). Vezi definitia »

GEOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre elementele care alcătuiesc scoarța Pământului. [Gen. -iei. / < fr. géochimie]. Vezi definitia »