Definita cuvantului indicativ
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (Gram.; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. S. n. Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. S. n. Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S. n. Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indicativ
LASCÍV, -Ă adj. excitant, ațâțător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen. (< fr. lascif, lat. lascivus) Vezi definitia »
RESTAURATÍV, -Ă adj. referitor, pentru restaurare. (< germ. restaurativ) Vezi definitia »
SOCIOCOGNITÍV, -Ă, sociocognitivi, -e, adj. Referitor la aspectul social al procesului cognitiv. [Pr.: -ci-o-] – Socio[logic] + cognitiv. Vezi definitia »
INEXPRESÍV, -Ă adj. lipsit de expresivitate; șters. (< fr. inexpressif) Vezi definitia »
ADITÍV, -Ă I. adj. 1. (mat.) referitor la operația de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. II. s. n. substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți. (< fr. additif, lat. additivus) Vezi definitia »