EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arăta, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ♦ A așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. tr. A supune acțiunii luminii (pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -nă, ger. -nând. / < lat. exponere, după pune]. Vezi definitia »

INFLEXIÚNE s.f. 1. Schimbare a înălțimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului vocii; modulare. 2. Îndoire, curbare. ◊ Inflexiune osoasă = încurbare osoasă. ♦ (Mat.) Schimbare de sens a concavității unei curbe plane. [Pron. -xi-u-, var. inflexie s.f. / < fr. inflexion]. Vezi definitia »

FUZIÚNE s.f. 1. Unire într-o singură unitate a unor organizații, grupări etc.; contopire. ♦ Fuziune nucleară = reacție nucleară constând în combinarea a două nuclee atomice ușoare pentru a forma unele mai grele. 2. (Fiz.) Topire. ◊ Punct de fuziune = temperatură de topire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. fusion, it. fusione, lat. fusio]. Vezi definitia »

SUÍNE s.f.pl. Subfamilie de paricopitate din familia suidelor, având ca tip porcul sălbatic; (la sg.) animal din această subfamilie. [Pron. su-i-, sg. suină. / < it. suini, cf. lat. suinus – de porc]. Vezi definitia »

LEVITAȚIÚNE s.f. v. levitație. Vezi definitia »