Definita cuvantului indiciu
INDÍCIU, indicii, s. n. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (Jur.) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri după fr. indice).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indiciu
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”. Vezi definitia »
EMPÓRIU, emporii, s. n. (Înv.) Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion. Vezi definitia »
câștíu, câștíuri, s.n. (înv.) 1. rată în arenda unei moșii. 2. chirie (la case). 3. banii (prețul) vânzării. Vezi definitia »
SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. (Livr.) Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium. Vezi definitia »
ATHANASIU, Sava (1861-1946, n. Ruginești, jud. Vrancea), geolog român. M. de onoare a Acad. (1945), prof. univ. la Iași și București. Studii asupra flișului și formațiunilor neogene din Carpații Orientali. Cercetări paleontologice asupra mamiferelor terțiare și cuaternare din România. Vezi definitia »