Definita cuvantului indicțiune
INDICȚIÚNE, indicțiuni, s. f. (Livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indicțiune
FASCINAȚIÚNE s. f. v. fascinație. Vezi definitia »
CONFUZIÚNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio) Vezi definitia »
EPURAȚIÚNE s.f. v. epurație. Vezi definitia »
EXTRUZIÚNE s. f. 1. venirea la suprafață a unei magme. ◊ erupție vulcanică. 2. extrudare. ♦ ~ dentară = ieșirea din alveolă a dintelui. (< fr. extrusion) Vezi definitia »
CONCLAMAȚIÚNE s.f. v. conclamație. Vezi definitia »