Definita cuvantului indispoziție
INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s. f.] – Din fr. indisposition.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indispoziție
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie. Vezi definitia »
DERMATOMALACÍE s. f. proces de înmuiere a pielii. (< fr. dermatomalacie) Vezi definitia »
CUȘCÁIE, cușcăi, s. f. Instalație simplă (în formă de jgheab) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de munte. – Et. nec. Cf. cușcă. Vezi definitia »
oxíe, oxíi, s.f. (înv.) accent ascuțit; accentuare. Vezi definitia »
-ÍE/-IÚNE s. f. „stare”, „calitate”. (< fr. -ion) Vezi definitia »