Definita cuvantului inductiv
INDUCTÍV, -Ă, inductivi, -e, adj. Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din fr. inductif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu inductiv
IMPLOZÍV, -Ă adj. (Fon.) Care caracterizează implozia. [< fr. implosif]. Vezi definitia »
RESPECTÍV, -Ă adj. care privește împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ◊ corespunzător. ◊ (adv.) pentru cealaltă situație (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte. (< fr. respectif) Vezi definitia »
PITUITÍV, -Ă, pituitivi, -e, adj. (Med.) Pituitar. [Pr.: -tu-i-] – Pituită + suf. -iv. Vezi definitia »
SURJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) la care un element al celei de-a doua mulțimi are un antecedent mai puțin. (< fr. surjectif) Vezi definitia »
FLECTÍV s. n. unitate morfemică reprezentată printr-unul sau mai multe morfeme dependente, care se așază după radical. (< fr. flectif) Vezi definitia »