Definita cuvantului inducție
INDÚCȚIE, inducții, s. f. 1. Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită. ◊ Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență1 (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. – Din fr. induction, lat. inductio.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu inducție
PLATICEFALÍE s.f. Diformitate care constă din turtirea cutiei craniene. [Gen. -iei. / < fr. platycéphalie]. Vezi definitia »
ELECTROMETRÍE s.f. Ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferențelor de potențial; potențiometrie. [Gen. -iei. / cf. fr. électrométrie]. Vezi definitia »
IDIOȚÍE s. f. debilitate mintală congenitală maximă. ◊ (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie. (< fr. idiotie) Vezi definitia »
COLALEMÍE s. f. prezența sărurilor biliare în sânge. (< fr. cholalémie) Vezi definitia »
strídie (-ii), s. f. – Specie de moluscă (Ostrea). Ngr. στρίδι (Roesler 576; Cihac, II, 704). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z