Definita cuvantului indulgent
INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indulgent
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. Vezi definitia »
Worriment to procure for itself such wish as a motive. <a href= http://xoomer.alice.it/alice12/discount-wedding-dress.htm#discount+wedding+dress >discount wedding dress</a> <a href= http://xoomer.alice.it/alice12/cheap-wedding-dress.htm#cheap+wedding+dress >cheap wedding dress</a> [url=http://xoomer.alice.it/alice12/cheap-wedding-dress.htm#cheap+wedding+dress]cheap wedding dress[/url] <a href= http://xoomer.alice.it/alice12/wedding-invitation-card.htm#wedding+invitation+card >wedding invitation card</a> [url=http://xoomer.alice.it/alice12/wedding-invitation-card.htm#wedding+invitation+card]wedding invitation card[/url] <a href= http://xoomer.alice.it/alice12/cheap-wedding-bands.htm#cheap+wedding+bands >cheap wedding bands</a> <a href= http://xoomer.alice.it/alice12/beach-wedding-dress.htm#beach+wedding+dress >beach wedding dress</a> Vezi definitia »
INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ◊ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum]. Vezi definitia »
grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș). Vezi definitia »
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. (Livr.) Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Ne- + obedient. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z