AISFÍLD s.n. (Geol., geogr.) Câmp de gheață. [< fr., engl. ice-field]. Vezi definitia »

VELD s. n. savană cu ierburi înalte pe platourile Africii de Sud. (< fr. veld) Vezi definitia »

ABȚIBÍLD, abțibilduri, s. n. 1. Imagine tipărită în culori, executată pe o hârtie cu suprafața gumată, care, aplicată pe un obiect și umezită, se desprinde de pe hârtie și rămâne pe obiectul aplicat. 2. Fig. (La pl.) Nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii. – Germ. Abziehbild. Vezi definitia »

bold (bólduri), s. n. – 1. Strămurare, strămurariță. – 2. (La albină și alte insecte) Ac. – 3. Vîrf ascuțit. – 4. Ac cu gămălie, ac, cui. – 5. Imbold. Sl. bodli „spin” (Miklosich, Lexicon, 35; Cihac, II, 21), cf. bg. bodilo „ac, vîrf ascuțit”. Der. boldan, s.n (vîrf, culme; tibia); boldi, vb. (a împunge; a îmboldi; a căsca ochii); boldiș, adv. (oblic, pieziș); boldișcă, s. f. (secară); boldui, vb. (a incrusta); imbold, s. n. (stimulent, îndemn); îmboldi, vb. (a înțepa; a îmboldi, a incita); îmbolditor, adj. (care înțeapă). Imbold este der. postverbal de la îmboldi, introdus artificial de literatură (cf. fonetismul cu i în loc de î) și fără circulație populară. Din aceeași familie trebuie să facă parte beldie, s. f. (prăjină subțire, par lung; tulpină), chiar dacă vocalismul prezintă vreo dificultate; der. beldios, adj. (ațos); beldete, s. m. (Olt, băț); beldiță, s. f. (pește, Alburnus bipunctatus). Vezi definitia »

WILD s.n. (Geol.; geogr.) Regiune care se află la periferia zăpezilor veșnice, străbătută de cercul polar nordic. [< engl. wild]. Vezi definitia »