ÎNZĂUÁ, înzăuéz, vb. I. Tranz. (Înv.) A îmbrăca în zale. (din za²) Vezi definitia »

CAPUA, oraș antic în S Italiei. Întemeiat în sec. 7 î. Hr. de etrusci, cucerit de samniți (sec. 5 î. Hr.), distrus de romani (212 î. Hr.). Recolonizat de către aceștia, înflorește în timpul Republicii și mai ales al Imperiului; celebru prin școala de gladiatori de unde a pornit în 73 î. Hr. răscoala lui Spartacus. După succesive ocupații ostrogote și bizantine, orașul a fost definitiv distrus de arabi (840). Azi Santa Maria Capua Vetere. Vezi definitia »

doua sau mai multe persoane decedate in aceleasi imprejurari, fara a se putea stabili daca una dintre ele a supravietuit celeilalte Vezi definitia »

QUÉCHUA adj. invar., s. f. invar. 1. S. f. invar. Populație amerindiană care trăiește în ținuturile muntoase din Peru, în vestul Boliviei și în zona de frontieră cu Bolivia a statelor Argentina și Chile. 2. Adj. invar. Care aparține sau este specific populației quechua (1). ◊ (Substantivat, f.) Limba amerindiană vorbită de populația quechua (1). [Pr.: ché-ciu-a] – Cuv. sp. Vezi definitia »

PROSTITUÁ vb. I. refl. a trăi în desfrâu; a practica prostituția. II. tr. a sili să practice prostituția. III. tr., refl. (fig.) a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) necinsti, a (se) pângări. (< fr. prostituer, lat. prostituere) Vezi definitia »