Definita cuvantului infinit
INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 S. n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit1. ◊ Loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S. m. (Mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, fr. infini.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu infinit
APROBĂLUÍT, -Ă, aprobăluiți, -te, adj. v. APROBĂLUI. – [Sinonime] Vezi definitia »
Organit cu rol important in transmiterea sinaptica, situat la exteriorul membranei presinaptice. Vezi definitia »
POLISUBSTITUÍT, -Ă adj. (chim.; despre derivați) obținut prin substituirea mai multor atomi ai unei molecule. (< fr. polysustitué) Vezi definitia »
SUPRAÎNCĂLZÍT, -Ă, supraîncălziți, -te, adj. Încălzit peste măsură. ♦ (Fiz.; despre lichide sau vapori) Încălzit la o temperatură mai înaltă decât temperatura de fierbere a lichidului respectiv sau corespunzător; (despre metale sau aliaje) încălzit la temperatura la care structura cristalină se modifică. [Pr.: -pra-în-] – V. supraîncălzi. Vezi definitia »
știmocít, știmocítă, adj. (reg.) 1. (despre lână, cânepă) scărmănat. 2. (fig.; despre oameni) care a fost păruit, bătut. Vezi definitia »