Definita cuvantului inflexiune
INFLEXIÚNE, inflexiuni, s. f. 1. Schimbare a înălțimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului în vorbire sau în cânt; ușurința cuiva de a-și schimba tonul. 2. (Mat.; în sintagma) Punct de inflexiune = punct în care curba își schimbă sensul concavității. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. inflexion, lat. inflexio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu inflexiune
líndine (líndini), s. f. – Ou de păduche. – Var. lindină. Mr. lindină, istr. lindire. Lat. lĕndĭnem (Densusianu, Hlr., 139; Diez, I, 247; Pușcariu 977; Candrea-Dens., 996; Iordan, Dift., 168; REW 4978), cf. it. lendine, fr. lente, sp. liendre, port. lendea. Der. din sl. lędina (Byhan 316) nu este probabilă. – Der. lindinos, adj. (păduchios). Vezi definitia »
DISCUSIÚNE s.f. (Liv.) Dezbatere contradictorie, controversă; ceartă; contestație. [Pron. -si-u-. / < lat. discussio, fr. discussion]. Vezi definitia »
POSESIÚNE s.f. 1. Drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. Colonie, țară, teritoriu exploatat de o persoană sau de un stat. [Pron. -si-u-, var. posesie s.f. / cf. fr. possession, lat. possessio]. Vezi definitia »
putrificațiúne, putrificațiúni, s.f. (înv.) putrefacție. Vezi definitia »
RETROGRESIÚNE s.f. Mișcare în sens invers celui normal sau general. [Pron. -si-u-. / < fr. rétrogression]. Vezi definitia »