MASTOIDÍTĂ, mastoidite, s. f. Boală care constă în inflamarea mastoidei (1). [Pr.: -to-i-] – Din fr. mastoïdite. Vezi definitia »

PERIJEJUNÍTĂ s. f. inflamație a țesutului din jurul jejunului. (< fr. périjéjunite) Vezi definitia »

TÂNDĂLITÚRĂ, tândălituri, s. f. Faptul de a tândăli; pierdere de vreme. – Tândăli + suf. -tură. Vezi definitia »

dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria). Vezi definitia »

víță (-țe), s. f. – 1. Vie (Vitis vinifera). – 2. Lăstar, mlădiță de vie. – 3. Urmaș, descendent. – 4. Fiecare dintre ramificațiile care împletesc o funie sau o codiță. – 5. Șuviță de păr. – Megl. viță. Lat. vῑtĕa (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1911; Tiktin; REW 9388), cf. it. dial. vittsa, fr. vis. Der. din rus. vica (Weigand, BA, III, 109) este total improbabilă, deoarece cultivarea viței de vie nu este proprie țărilor sl. Pentru trecerea semantică de la ideea de „lăstar” la cea de „smoc”, cf. sp. guedeja ‹ lat. viticula. – Der. vițion, s. n. (smoc); vițos, adj. (mițos). Din rom. provin ngr. βίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18; Hoeg 132), bg., sb., rus. vica (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »