DISPÉRSIE s.f. Împrăștiere, răspândire. ◊ Dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. ♦ Împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosită în statistica matematică, prin care se măsoară concentrarea unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. [Gen. -iei, var. dispersiune s.f. / cf. fr. dispersion, it. dispersione, lat. dispersio]. Vezi definitia »

TOXICOFOBÍE s.f. Teamă patologică de otrăviri; toxofobie. [Gen. -iei. / < fr. toxicophobie, cf. gr. toxikon – otravă, phobos – teamă]. Vezi definitia »

ACALCULÍE s. f. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule. (< fr. acalculie) Vezi definitia »

ECOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare prin ultrasunete; ultrasonografie. – Din fr. échographie. Vezi definitia »

perierghíe (perierghíi), s. f. – Interes, curiozitate. Mgr. περιέργεια (Tiktin; Gáldi 224). Sec. XVIII, înv. – Der. periergos, adj. (curios, investigator), din ngr. περιέργος. Vezi definitia »