AUDIOFONOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază fonația, audiția și limbajul. (< fr. audiophonologie) Vezi definitia »

METALOTERMÍE s. f. procedeu de obținere a unor metale cu aliaje din compușii lor, prin reducere cu un alt metal. (< fr. métallothermie) Vezi definitia »

TEOZOFÍE s. f. doctrină filozofico-religioasă care susține ideea cunoașterii nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu lumea transcendentală. (< fr. théosophie) Vezi definitia »

FOLICULINURÍE s. f. prezența foliculinei în urină. (< fr. folliculinurie) Vezi definitia »

VERBOCREAȚIE, verbocreații, s. f. Creare de cuvinte. Procedeu întâlnit frecvent în literatura avangardistă. – Analog rus. slovotvorcestvo: slovo – cuvât; tvorcestvo - creare, creație. Vezi definitia »