AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. Vezi definitia »

MARCAȚIÚNE s.f. v. marcație. Vezi definitia »

PRETERMISIÚNE s.f. v. pretermisie. Vezi definitia »

DIRECȚIÚNE s. f. v. direcție. Vezi definitia »

PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes. Vezi definitia »