TRIBÚT s. n. 1. obligație în bani impusă unui popor învins de către cuceritor; bir; impozit plătit de către provincii împăraților în antichitate și în evul mediu. 2. obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general. ♦ a-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. (< fr. tribut, lat. tributum) Vezi definitia »

OUTPUT [AUTPUT] s. n. (tehn.) 1. ieșire. ◊ elemente finale care încheie anumite procedee, ca prelucrarea informațiilor, a datelor etc. 2. extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. (< engl. output) Vezi definitia »

petrecút, petrecútă, adj. 1. (înv. și reg.) care a trecut peste o anumită limită, care a depășit un anumit stadiu. 2. căruia i s-a făcut rău; leșinat, zăpăcit; care delirează. 3. distrat, transportat. 4. sfârșit, trecut, consumat. 5. (despre mărfuri) vândut, desfăcut. Vezi definitia »

văzút s. n. Vezi definitia »

ASTRONAÚT, astronauți, s. m. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. Vezi definitia »