INTEGRALITÁTE s. f. stare a unui lucru integral, complet; însușirea de a constitui un întreg, un sistem. ◊ (mat.) proprietate a unei expresii diferențiale de a admite o integrală. (< fr. intégralité) Vezi definitia »

RITMICITÁTE s.f. Desfășurare în mod egal, fără întreruperi, a unei activități. [Cf. fr. rythmicité]. Vezi definitia »

strépete s.m. (reg.; în expr.) a merge (a lucra) în strepete = a merge (a lucra) foarte repede; a-i da zor. Vezi definitia »

BANALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este banal; platitudine. ◊ lucru obișnuit, comun. (< fr. banalité) Vezi definitia »

SPONTANEITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. spontanéité. Vezi definitia »