MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură. Vezi definitia »

BIOPOLIMÉRI s. m. pl. polimeri înalți, posedând legături chimice macromoleculare, care stau la baza activității vitale a organismelor. (< germ. Biopolymeren) Vezi definitia »

șmenuri, s.n. Înșelăciune, escrocherie, mai ales la schimbul ilegal de valută; bișniță; (p. ext.) afacere necinstită, dubioasă. ◊ (Arg.) Șmecherie. (fr.chemin=drum se pronunta șmen) Vezi definitia »

FLORI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) plantă cu flori”, „floare”. [< fr., it. flori-, cf. lat. flos, -ris]. Vezi definitia »

ÁLTEORI adv. În alte rânduri; altădată. – Din alte + ori. Vezi definitia »