CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător. Vezi definitia »

AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore]. Vezi definitia »

COORDONATÓR s.n. Aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. [Cf. fr. coordonnateur]. Vezi definitia »

răcitor, răcitoare s. n. morgă. Vezi definitia »

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. zeflemitoáre Vezi definitia »