reîntoarcere, reîntoarceri s. f. (tox.) revenire treptată a unui toxicoman la o stare de normalitate, după dispariția efectelor drogului ingerat. Vezi definitia »

CULCÁRE, culcări, s. f. Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. – V. culca. Vezi definitia »

DEIFICÁRE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: de-i-] – V. deifica. Vezi definitia »

PREVALÁRE s.f. Faptul de a (se) prevala. [< prevala]. Vezi definitia »

RAMBLEIÉRE s.f. Acțiunea de a rambleia și rezultatul ei; rambleiaj. [< rambleia]. Vezi definitia »