Definita cuvantului instrument
INSTRUMÉNT, instrumente, s. n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrument
COROBORÁNT, -Ă, coroboranți, -te, adj. Care coroborează, întărește. – Din fr. corroborant. Vezi definitia »
AMENDAMÉNT, amendamente, s. n. Îmbunătățire, modificare a unui text, mai ales a unei legi. – După fr. amendement. Vezi definitia »
COMBURÁNT, -Ă, comburanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care produce combustie, care întreține arderea. 2. S. m. Substanță care întreține arderea carburantului (în motorul-rachetă). – Din fr. comburant. Vezi definitia »
PROEMINÉNT, -Ă adj. Ieșit în afară, în relief. ♦ (Despre oameni) Ieșit din comun (prin calitățile sale); excepțional. [Pron. pro-e-. / < fr. proéminent, cf. lat. proeminens]. Vezi definitia »
LAMPÁNT adj. petrol ~ = petrol limpede pentru ars în lămpi, produs prin distilarea fracționată a țițeiului. (< fr. lampant) Vezi definitia »