Definita cuvantului insuficiență
INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu insuficiență
NÁFTĂ s.f. (Chim.) Corp solid rezultat din amestecul diferitelor hidrocarburi. [< fr. naphte, cf. gr. naphtha – bitum]. Vezi definitia »
NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s. f. (Reg.) 1. Loc de pe care s-a tăiat porumbul și unde se seamănă grâu de toamnă, fără să se mai are. ♦ Livadă pe malul unui râu. 2. Țărm înalt al mării. – Ucr. navolok. Vezi definitia »
EPITÁGMĂ s.f. (Ant.) Corp de infanteriști ușor înarmați în falanga grecească. [Cf. it., gr. epitagma]. Vezi definitia »
PARONOMÁZĂ s.f. Figură de stil care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. [Cf. fr. paronomase, gr. paronomasia]. Vezi definitia »
HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka. Vezi definitia »