EDÍCT s. n. 1. lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare. 2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească. (< lat. edictum, germ. Edikt) Vezi definitia »

PREDILÉCT, -Ă adj. (Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it. prediletto]. Vezi definitia »

PREDILÉCT, -Ă adj. preferat, favorit. (după it. prediletto) Vezi definitia »

Direct asociat cu acesta este conceptul de „repository”. În lipsa unui termen românesc consacrat îl voi referi în acest document drept „repositoriu”. Din punct de vedere practic, un repozitoriu este un sistem de fișiere care acumulează temporal toate modificările care se fac și asigură reproducerea stării sistemului de fișiere pentru orice moment specific din trecut. Vezi definitia »

DEFÉCT, -Ă, defecți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient. 2. Adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din lat. defectus, germ. Defekt. Vezi definitia »