Definita cuvantului intelect
INTELÉCT, intelecte s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intelect
SALVCONDÚCT s.n. (Jur.) Document care acordă unei persoane liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. [< it. salvacondotto, cf. fr. sauf-conduit]. Vezi definitia »
RECT s.n. Partea ultimă a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. [Var. rectum s.n. / < fr., lat. rectum]. Vezi definitia »
DECÓCT s. n. preparat lichid obținut prin decocție. (< germ. Dekokt, lat. decoctum) Vezi definitia »
ADJUNCT, -Ă adj. (adesea s.m.) Cu funcție imediat subordonată unui șef, unui conducător de instituție etc. [Var. adiunct, -ă adj. / < lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint]. Vezi definitia »
REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). Vezi definitia »