Definita cuvantului inteligență
INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s. f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. ◊ Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligínță s. f.] – Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu inteligență
MONOSTRÓFĂ s.f. Poezie de o singură strofă. [Et. incertă]. Vezi definitia »
slomneálă, slomnéli, s.f. (reg.) 1. îngăimare. 2. încercare de a descifra sau de a deprinde o melodie, un cuvânt. 3. zvonire. 4. bănuială; dibuire. Vezi definitia »
ALANÍNĂ s. f. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale. (< fr. alanine) Vezi definitia »
NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală. Vezi definitia »
zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici Vezi definitia »