ADJECTÍV s. n. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însușire. (< lat. adiectivum, fr. adjectif) Vezi definitia »

IMPRESÍV, -Ă adj. capabil să producă impresii; impresionant. (< fr. impressif) Vezi definitia »

PREZERVATIV balon, capișon, cauciuc, căciuliță, fluturaș, gumă de șters SIDA, protex, scufiță. Vezi definitia »

DATÍV s. n. caz al declinării care exprimă de obicei destinația acțiunii unui verb, având valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ți), care indică persoana interesată în acțiune. (< fr. datif, lat. dativus) Vezi definitia »

ILATÍV, -Ă adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendința către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus]. Vezi definitia »