ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren. Vezi definitia »

REGRETÁ vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter) Vezi definitia »

REDEȘTEPTÁ, redeștept, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) destepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Re¹- + deștepta. Vezi definitia »

Credinta irationala ca un obiect magic sau actiune influenteaza intr-un fel sirul unor evenimente Vezi definitia »

AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter) Vezi definitia »