Definita cuvantului intenție
INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intenție
URÂȚÉNIE, (2) urâțenii, s. f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (Concr.) Ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. -enie. Vezi definitia »
CITOGERONTOLOGÍE s. f. ramură a gerontologiei care studiază îmbătrânirea la nivelul celular. (< cito- + gerontologie) Vezi definitia »
RÁNTIE, rantii, s. f. Haină lungă și largă care se poartă (mai ales de către călugări, preoți etc.) peste îmbrăcăminte, ca o manta. – Et. nec. Cf. ucr. rantuh. Vezi definitia »
CONSÚMPȚIE, consumpții, s. f. Slăbire, epuizare progresivă datorată unei boli îndelungate. [Var.: consumpțiúne s. f.] – Din fr. consomption, lat. consumptio, -onis. Vezi definitia »
CEFALOTOMÍE s. f. craniotomie (1). (< fr. céphalotomie) Vezi definitia »